Plumbul este unul dintre cele mai toxice metale contaminante. Este o otravă reţinută de organism şi care se acumulează în timp.
Chiar la niveluri scăzute, plumbul care nu este excretat prin sistemul digestiv se acumulează în organism şi este absorbit direct din sânge în alte ţesuturi. Când plumbul părăseşte sângele, este stocat, alături de alte minerale, în oase, unde continuă să se adune de-a lungul vieţii. Plumbul din oase poate intra din nou în sânge, ca urmare a unei suprasolicitări biologice serioase, cum ar fi insuficienţa renală, sarcina, menopauza, imobilizarea prelungită sau boala.
Spre deosebire de alte elemente metalice, plumbul nu are nici o utilitate pentru sănătatea umană. Este considerat o otravă metabolică, fiindcă inhibă funcţia unor enzime de bază. Plumbul reacţionează cu seleniul şi sulful conţinut de enzimele antioxidante din celule, scăzând drastic capacitatea acestor substanţe de a apăra organismul împotriva efectului dăunator al radicalilor liberi. Când este prezent în cantităti toxice, poate afecta inima, rinichii, ficatul şi sistemul nervos.
! Organismul nu face distincţie între calciu şi plumb. Odată intrat în corp, plumbul este asimilat în acelaşi fel ca şi calciul. Persoanele cu carenţa de calciu sunt mai predispuse la intoxicaţia cu plumb.
Simptomele intoxicaţiei grave cu plumb
Apar, de obicei, după câteva săptămâni la adulţi şi după câteva zile la copii. Simptomele copiilor au tendinţa de a fi mai severe. Persoanele intoxicate cu un nivel ridicat de plumb au colici gastrointestinale grave zile la rând. Gingiile lor se învineţesc şi simt slăbiciune musculară.
Alte simptome posibile sunt anxietate, artrită, confuzie, oboseală cronică, diaree, gută, insomnie, dificultăţi la învăţare, pierderea apetitului, gust metalic în gură, vomă, convulsii, tremor şi vertij.
Intoxicaţia cu plumb poate produce orbire, pierderea memoriei, tulburări mentale, retard mental, paralizia extremităţilor şi chiar coma sau moartea, dacă nivelul plumbului în corp este foarte ridicat. Intoxicaţia cronică cu plumb poate duce la disfuncţii erectile, infertilitate şi la alte boli ale aparatului reproducător sau la insuficienţă hepatică.
Sursele de expunere la plumb
Acestea pot fi vopselele pe bază de plumb, glazura ceramică, paharele şi farfuriile din cristal cu plumb, benzina cu plumb, bateriile pe bază de plumb folosite la automobile, tutunul, ficatul, apa, unele vinuri, fructele la conservă ( plumbul din cutii se dizolvă şi este absorbit de fructe), legumele (dacă sunt crescute în soluri contaminate cu plumb), făina de oase cu care se hrănesc animalele în ferme, şi insecticidele, chiar şi unele produse care par inofensive ca jaluzelele din vinil şi căzile sau chiuvetele din porţelan glazurat.
! Altă sursă de intoxicaţie cu plumb este apa care trece prin ţevile de plumb. Ţevile de plumb au fost folosite la construcţia caselor înainte de 1930. Noile locuinţe au ţevi din cupru ; cu toate acestea, chiar dacă aveti ţevi din cupru, acestea pot fi îmbinate cu sudura de plumb.
Femeile însărcinate care au un nivel ridicat de plumb pot da naştere unor copii cu un nivel ridicat de plumb. Se apreciază că plumbul acumulat în corpul mamei poate trece, prin placenta, la făt. Copiii născuţi din mame cu nivel ridicat de plumb în corp suferă, în general, de întârzieri de dezvoltare şi de tulburări ale sistemului nervos. Chiar expunerea la un nivel scăzut de plumb a copiilor mici poate fi asociată cu afecţiuni ale dezvoltării intelectuale şi cu probleme de comportament. (extras din tratatul expertei nutriţioniste Phyllis A.Balch).
Din fericire pentru societate există o soluţie neinvazivă pentru curăţarea corpului de plumb.
Aceasta se poate face la centrul nostru NM INTEGRATIVE THERAPY cu ajutorul sistemului electrofiziologic universal MAFG O3.O1. Procedura de eliminare durează 30 minute, detectarea plumbului în organism făcându-se în prealabil cu ajutorul aparatului de biorezonanţă.
Tot în cadrul centrului se pot detecta şi alte metale grele, precum şi microorganisme patogene, acestea putându-se elimina cu ajutorul aparatului MAFG O3.O1.