5 lucruri pe care trebuie să le ştim despre „Acceptare”

… ceva, care în cea mai mare parte, era în afara controlului meu, mi-a provocat mai multă durere decât a accepta că, cel puțin pentru un moment, așa era. Luați în considerare o vorbă comună din filosofia budistă: suferința=durere x resistență. În esență, acceptarea ‘durerii’ (sau a realității, a experienței sau a relației) cauzează mai puțină suferință decât lupta în zadar împotriva ei…

Iată chestiunea acceptării. În multe cazuri avem de ales. Putem accepta sau respinge, iar o mare parte a timpului în care respingem nu ne schimbă realitatea, ci doar provoacă durere.

Iată 5 lucruri pe care trebuie să le cunoașteți despre acceptare, pe care poate, nu l-ați avut în vedere:

1. Acceptarea nu înseamnă iubire, dorință, alegere sau susținere. Nimeni nu vă sugerează că ar trebui să vă placă, să doriți sau să susțineți orice acceptați (în cazul formulării, ‘durerea’). Dar luptând împotriva durerii – rezistând și respingând-o – noi creăm suferințe nejustificate. Nu înseamnă că ați ales sau susținut ceea ce acceptați. Nu înseamnă că vă place anxietatea dvs., că vă doriți durerea cronică, sau că ați susține o nedreptate care vi s-a întâmplat sau o nedreptate față de altcineva. Mai degrabă alegeți să permiteți ca aceasta să fie acolo când nu o puteți schimba, chiar în acel moment, pentru a-i face loc. Pentru a vă da permisiunea de a fi așa cum sunteți, simțiți ceea ce simțiți și experimentați fără a crea rușine sau anxietate neproductivă. Durerea ar putea fi acolo, dar unele dintre suferințe ar putea fi atenuate.
2. Acceptarea este un proces activ și trebuie exersată. Amintiți-vă că ‘a accepta’ este un verb. Acceptarea este un proces activ și trebuie practicat conștient. Se întâmplă rar să alegem, într-o bună zi, să ne acceptăm durerea emoțională sau durerea fizică, trupurile noastre, relațiile noastre dificile sau trecutul nostru și să nu ne mai gândim niciodată la ele. Ea poate necesita efort uneori (sau de cele mai multe ori, cel puțin la început). Poate fi uneori frustrant. Dar ca și cum ați face o curățenie într-un câmp de iarbă, mergând de mai multe ori pe aceeași cale, de fiecare dată când exersați acceptarea față de ceva, creați și întăriți căile neuronale din creier, facilitând ușurința în viitor. Exersați-vă compasiunea față de dvs., alături de acceptare. Este firesc să vi se întâmple să oscilații între sentimente de acceptare și sentimente de rezistență. Faceți spațiu pentru spectrul de experiență și observați-vă criticul intern.
3. Acceptarea nu înseamnă că nu puteți lucra la schimbarea lucrurilor. Mulți oameni cred că acceptarea este un semn de apatie, un semn de pasivitate sau chiar de renunțare. Acceptarea poate fi exersată alături de acțiune. Exersarea și practicarea acceptării nu înseamnă neapărat că nu veți putea face și schimbări. Puteți să vă acceptați corpul și să-l schimbați, să vă acceptați emoțiile și să le recunoașteți impermanența și să vă acceptați comportamentul într-o zi, dacă veți vrea să-l schimbați a doua zi. Acestea ne duc la punctul următor:
4. Acceptarea nu înseamnă că ‘acceptați’ că lucrurile vor rămâne așa pentru totdeauna. „Un deceniu mai târziu, relația pe care o am acum cu tatăl meu va presupune că galaxiile sunt diferite față de ceea ce au fost cândva. Asta nu înseamnă că se datorează în întregime acceptării, dar arată că acceptarea nu înseamnă că ceea ce acceptați va rămâne așa pentru totdeauna. Încercați să vă concentrați acceptarea asupra prezentului, alături de o privire deschisă și realistă față de viitor. Focalizarea prea mult asupra prezentului poate fi contraproductivă, deoarece o mare parte a acceptării implică renunțarea la dorința ca lucrurile să se schimbe – desprinderea de speranța că, în unele cazuri, creează suferință. Uneori, dacă vă imaginați că va trebui să practicați aceeptarea pentru totdeauna, acest fapt poate părea descurajant, copleșitor sau imposibil, așa că e mai bine să găsiți acel loc ‘dulce’ în care acceptați momentul curent, dar nu sub pretextul că lucrurile se vor schimba în viitor.
5. Putem practica acceptarea față de experiența noastră, oameni, aspect, emoții, idei și multe altele. Acceptarea poate fi practicată în toate domeniile vieții: puteți să o exersați față de experiența sau realitatea dvs. actuală, credințele sau ideile altora, aspectul, emoțiile, sănătatea, trecutul, gândurile dvs. sau ale celorlalți. Di nou, aceasta nu înseamnă că aprobați neapărat ceea ce acceptați legat de aceste aspecte, mai degrabă, recunoașteți că nu puteți schimba natura actuală a momentului exact și prin acceptare veți putea gestiona anxietatea și vă va ajuta să vă calmați. Carl Jung a spus: „Ceea ce [ne] rezistă, persistă.” Deci, dacă alternativa la acceptare este rezistența, atunci ne vom prelungi durerea și ne vom cauza suferință. Voi ce alegeți?

Sursa https://www.mindbodygreen.com/0-13730/5-things-everyone-should-know-about-acceptance.html

Credit fotografie <a href=”http://www.freepik.com”>Designed by Bedneyimages / Freepik</a>