Abuzul emoțional poate fi greu de recunoscut, deoarece poate fi subtil și deoarece agresorii, adesea, dau vina pe victime. Ei pot să pară ca și cum n-au nici cea mai vagă idee de ce sunteți supărat. În plus, s-ar putea să fi fost tratați la fel și în relațiile anterioare, deci vă este familiar, așa că este mult mai greu să recunoașteți un abuz de acest fel. De-a lungul timpului, agresorul vă va anihila respectul de sine, determinându-vă să vă simțiți vinovați, să vă îndoiți de sine, și să nu aveți încredere în percepțiile voastre.
Alte aspecte ale relației dvs. cu agresorul pot funcționa bine: el poate fi iubitor între aceste episoade abuzive, și asta pentru a putea să le uitați sau să le negați în timp. S-ar putea să nu fi avut vreo relație sănătoasă înainte ca să puteți, prin comparație, să vă dați seama că acest abuz se desfășoară. Iar cu atât mai mult, într-un cadru intim în care nu există martori care să vă valideze experiența.
Abuzatorii, de obicei, doresc să domine și să controleze. Ei folosesc abuzul verbal pentru a face asta. Sunt foarte egocentrici, nerăbdători, iraționali, insensibili, neiertători, lipsiți de empatie, fiind adesea geloși, suspicioși și reținuți. Pentru a menține controlul, unii agresori „iau ostatici„, ceea ce înseamnă că ei pot încerca să vă izoleze de prieteni sau de familie. Starea lor de spirit se poate schimba de la iubitoare-romantică la scandaloasă și plină de furie. Unii pedepsesc cu mânie, alții cu tăcere sau le combină pe ambele. Este de regulă cam aşa: my way or the highway „Ori alegi drumul meu ori vei fi exclus!„.
Abuzul emoțional poate începe în mod inofensiv, dar crește pe măsură ce agresorul devine mai sigur că nu veți părăsi relația. Abuzul poate să înceapă abia după un angajament, o căsătorie sau o sarcină. Dacă priviți înapoi puteți să vă amintiți semne de control sau gelozie. În cele din urmă dvs. și întreaga familie vă veți plimba „pe coji de ouă” și vă veți adapta astfel încât să nu-l deranjați pe abuzator. A fi supus abuzului emoțional pe termen lung poate duce la anxietate, tulburare de stres post-traumatic, depresie, inhibarea dorinței sexuale, durere cronică sau alte simptome fizice.
Oamenii care se respectă și se onorează nu vor permite nimănui să îi abuzeze. Mulți oameni permit abuzul de acest fel să continue, deoarece se tem de confruntări. De obicei, ei sunt martiri, au grijă de alții și vor să nu creeze neplăceri. Ei se simt vinovați și se învinovățesc. Unii dintre ei nu reușesc să-și acceseze mânia și puterea pentru a se impune pentru ei înșiși, în timp ce alții, în mod ineficient se ceartă, blamează și devin la rândul lor agresori, neștiind în continuare cum să stabilească limitele adecvate.
Dacă ați permis ca abuzul să continue, există o șansă bună ca dvs. să fi fost abuzat de cineva din trecutul dvs., deși este posibil să nu îl recunoașteți ca atare. Ar fi putut fi un tată strict sau alcoolic, o mamă invazivă sau un frate cicălitor.
Vindecarea implică înțelegerea modului în care ați fost abuzat, iertarea de sine, reclădirea respectului de sine și încrederea.
Dacă vă întrebați dacă relația dvs. este abuzivă, probabil că este. Abuzul emoțional, distinct de violența fizică (inclusiv împingerea, înghesuirea, spargerea și aruncarea lucrurilor etc.) este discursul și/sau comportamentul care este derogatoriu, controlat, pedepsit sau manipulator. Reținerea dragostei, a comunicării, a sprijinului sau a banilor sunt metode indirecte de control și de menținere a puterii. Comportamentul pasiv-agresiv este ostilitatea ascunsă. Agresorul pasiv este de fapt „lupul în haine de oaie”
Un astfel de comportament, care controlează locul în care mergeți, sau cu cine vorbiți este abuziv. Una este sa spui ‘Dacă cumperi setul de mese nu ne mai permitem să mergem în vacanță‘ și alta e să ți se interzică accesul la cardul de credit.
Spionajul, tulburarea și invadarea persoanei, a spațiului sau a bunurilor, sunt, de asemenea, abuzive, pentru că nu respectă limitele personale.
Abuzul verbal este cea mai comună formă de abuz emoțional, dar este adesea nerecunoscută, deoarece poate fi subtilă și insidioasă. Poate fi manifestat într-o voce iubitoare, liniștită sau indirectă sau chiar ascunsă sub for a unei glume, de asemenea, prin sarcasm sau tachinare.
Abuzurile evidente și directe, cum ar fi amenințările, judecarea, critica, minciuna, vina, ordonarea și furia sunt ușor de recunoscut.
Următoarele, sunt alte tipuri subtile de abuz verbal, care sunt la fel de dăunătoare ca formele deschise, mai ales pentru că sunt mai greu de detectat. Când le experimentăm de-a lungul timpului, acestea au un efect insidios și dăunător pentru că începem să avem îndoieli de sine și neîncredere.
Abuzatorul va contesta tot ceea ce veți spune, provocându-vă percepțiile, opiniile și gândurile voastre. El vă tratează din start ca un adversar, fără sentimente sau gânduri voluntare, spunându-vă ‘Nu’ la tot, deci o conversație constructivă este imposibilă.
Aceasta este o altă tactică utilizată pentru a întrerupe conversația. Abuzatorul poate să schimbe subiecte, să vă acuze sau să folosească cuvinte care de fapt vă spun să ‘Tăceți!‘
Acesta este un abuz verbal care minimizează sau banalizează sentimentele, gândurile sau experiențele. Este o modalitate de a spune că sentimentele dvs. nu contează sau sunt greșite.
Cuvintele precum ‘Nu știți despre ce vorbiți‘ sunt menite să submineze stima de sine și încrederea dvs., prin finalizarea lor, vorbind în numele dvs. fără permisiunea dvs.
Un agresor poate nega că au fost făcute acorduri sau promisiuni sau că a avut loc o conversație sau alte evenimente, inclusiv abuzuri anterioare. În schimb, agresorul poate să-și exprime afecțiunea sau să facă declarații de dragoste și îngrijire. Acesta este un comportament manipulator care vă poate determina să vă îndoiți de propria dvs. memorie, percepție sau experiență. Când acest model persistă el are denumirea de ‘gaslighting ‘. A fost numit după un film clasic cu Ingrid Bergman ‘Gaslight’. În acest film soțul folosește negarea într-un complot pentru a-și face soția să creadă că ea își pierde mințile, de fapt.
Pentru a face față abuzului, este important să înțelegeți că intenția abuzatorullui este de a vă controla și de a evita conversațiile semnificative. Abuzul este folosit ca o tactică pentru a manipula și a avea putere asupra voastră. Dacă vă concentrați asupra conținutului, veți cădea în capcana încercării de a răspunde rațional, negând acuzațiile, explicându-vă, și vă veți pierde puterea. Abuzatorul va câștiga în acel moment deviând responsabilitatea pentru abuzul verbal.
Uneori puteți devia abuzul verbal cu umor. Acesta vă pune pe picior de egalitate și-l privează pe cel care abuzează de puterea pe care o caută pentru a vă reduce. Repetarea a ceea ce s-a mai spus are un impact, urmat apoi de o limită mai calmă. De exemplu: ‘Ați spus că, credeți că nu știu ce fac?’ Ați putea primi o repetiție sfidătoare a insulei. Apoi continuați cu ‘Nu sunt de acord‘ sau ‘Nu văd așa‘ sau ‘Știu exact ce fac‘.
În unele cazuri, abuzul verbal este cel mai bine abordat prin declarații forțate: ‘Oprește-te!’, ‘Nu vorbi cu mine în felul acesta!’, ‘Asta e înfricoșătoare’, ‘Nu-mi spune nume’, ‘Nu-ți ridica vocea la mine’, ‘Nu folosi tonul ăsta cu mine’, ‘Nu răspund la ordine’, etc. În acest fel stabiliți o limită a modului în care vreți să fiți tratat și să vă luați din nou puterea. Abuzatorul poate răspunde cu ‘Sau ce?’ Puteți spune ‘Nu voi continua această conversație’.
În mod obișnuit, un agresor verbal poate deveni și mai abuziv, asta în cazul în care continuați să abordați abuzul în același fel. Dacă mențineți granițele, agresorul va primi mesajul că manipularea și abuzul nu vor fi eficiente. Relația ar putea, sau nu, să se schimbe în mai bine, sau chiar ar putea să iasă la suprafață chestiuni mai profunde. Indiferent de variantă, vă veți reînvia încrederea în sine și stima de sine și veți dobândi cunoştinţe importante despre stabilirea limitelor.
Confruntarea unui agresor, mai ales într-o relație pe termen lung, poate fi o provocare. Adesea este nevoie de sprijinul și validarea unui grup, a unui terapeut sau a unui consilier pentru a putea face față în mod constant abuzului de zi cu zi.
Fără acest suport, vă veți putea îndoi de realitatea voastră, vă veți simți vinovat și vă veți teme de pierderea relației sau de represalii. Dacă vă simțiți descurajat, puteți încerca o abordare educativă diferită.
Odată ce vă veți recăpăta puterea și vă veți recâștigat stima de sine, nu veți mai permite nimănui să vă abuzeze. Dacă abuzul se oprește, o relație se poate îmbunătăți, dar pentru o schimbare reală, pozitivă, ambii trebuie să fie dispuși să facă schimbarea.
Sursa: https://www.psychologytoday.com/blog/toxic-relationships/201704/forms-emotional-and-verbal-abuse-you-may-be-overlooking