Când am văzut-o pe Sharon Stone pe coperta unei reviste, sumar îmbrăcată, purtând un corset de piele și niște tocuri înalte declarând „Am 50 de ani – și ce dacă?”, am simțit ceva între jubiliar și alarmă – spune Mell (44 de ani)
Jubiliar, pentru că datorită unor astfel de imagini, atitudinile oamenilor se schimbă și evoluează, iar alarma pentru că, în viața reală, ce femeie de vârsta ei are cu adevărat o față și un trup perfect?
În viața reală, fețele au riduri și femeile de 50 de ani nu au neapărat un trup de fotomodel.
Dar, în societatea noastră, unde toată lumea dorește să trăiască mai mult, dar nu-și suportă corpul sau fața care prezintă semne de înaintare în vârstă, nu este ușor să scăpăm de fantezia de a ne prelungi tinerețea. Într-o lume în care totul se schimbă din ce în ce mai rapid, când vine vorba de îmbătrânire, cel mai important obiectiv este să te simți în control. Amenințarea de boală sau de insecuritate financiară ne fac să ne îngrijorăm cu privire la îmbătrânire – avem tendința de a privi vârsta ca pe un obstacol care trebuie depășit, mai degraba decât o etapă a vieții de care trebuie să ne bucurăm. Este un paradox al vremurilor noastre – ne dorim o vârstă înțeleaptă, plină de seninătate și acceptare, dar această dorință ne mărește doar frica de singurătate și de declinul fizic.
Și atunci există confuzia cu privire l ceea ce ne dorim cu adevărat.
Mi-o imaginez pe bunica – mișcările sale lente, răspunsurile grijulii și mirosul parfumului ei – Barbara (50 ani)
Ea este imaginea păcii, a resemnării, a calmului și a reflecției, dar nu-mi pot imagina că o o să ajung și eu la fel. Nu-mi pot imagina că o să încetez să alerg sau că nu o să mai pot să mă duc la sală, sau chiar să renunț la ambițiile profesionale. Este doar un eșec al imaginației mele sau o să ajung o femeie bătrână condusă?
Dacă este greu să ne imaginăm ce fel de persoane vom fi când vom fi bătrâne, merită să ne gândim la asta – cele mai bune lucruri pe care le poate oferi bătrânețea sunt înțelepciune, o mai bună înțelegere și oportunitatea de a ne concentra energia pe proiectele de care ne pasă.
„Cultul tinereții ne obligă să ne concentrăm asupra imaginii noastre” spune psihanalistul Catherine Bergeret-Amselek. „Dar numai prin deschiderea noastră față de schimbare, ceea ce ne ne va face să ne simțim cu adevărat vii. Și acest lucru este posibil numai dacă acceptăm procesul de îmbătrânire:
Decât să luptăm împotriva unei bătăi pierdute pentru a opri trecerea timpului – riscăm să devenim amari – mai bine căutăm un echilibru. Acest echilibru este alcătuit dintr-o conștientizare a noastră, o acceptare de sine activă.
La aproximativ 40 de ani, percepția noastră asupra trupurilor noastre, asupra imaginii și a sexualității noastre se schimbă. E vârsta la care începem să ne gândim la modul în care părinții noștri erau atunci când eram adolescenți și la ideile pe care mama noastră ni le-a transmis despre ceea ce înseamnă a fi femeie. Acest proces ne permite să punem la îndoială temerile și dorințele noastre – vrem să îmbătrânim în același mod ca și părinții noștri? Putem să ne permitem să trăim diferit, să fim noi înșine, decât să devenim proiecția a ceea ce părinții noștri au vrut să fim? Acest accent pe noi înșine, oferă oportunitatea importantă de a rezolva conflictele interioare.
La aproximativ 45 de ani, suntem susceptibili să avem un rol major la locul de muncă. În acest moment, colegii mai tineri, plini de energie și ambiție, încep să bată la ușă, făcând totul să pară mai puțin sigur. „Pentru multe femei este o perioadă vulnerabilă„, spune psihoterapeutul Michael Freud. „Dar procesul de a începe să se concentreze pe ele însele este esențial. Este important să realizeze că, o dată cu vârsta, trebuie să creeze o nouă modalitate de a se percepe și de a se lega de ceilalți. Marea descoperire constă în faptul că, cu cât mai multe zone de interes avem, care ne dau un sentiment de împlinire interioară, cu atât mai multă distanță putem pune între noi înșine și viziunea unui o om care se destramă o dată cu vârsta. „ Este importantă relația pozitivă pe care o avem cu trupurile noastre.” Bunăstarea este o stare de spirit, dar are de-a face și cu modul în care ne simțim. Chiar dacă nu am învățat niciodată să avem grijă de aspectul nostru, putem începe un proces de schimbare. Unii oameni descoperă că doar trupurile lor le mai pot aduce bucurie după 50 de ani.
Cu cât mai mult ajungem să trăim si să ne bucurăm de corpurile noastre pe atât de mult trebuie să îi respectăm nevoile – dacă îi acceptați imperfecțiunile, acesta va fi mai deschis la dorință și plăcere. ” O parte dintre femei trăiesc crezând că bărbații își doresc doar femei tinere, dar nu este tocmai așa – ei sunt atrași de femei care sunt confortabile în maturitatea lor, în senzualitatea lor și care iubesc viața”. Un alt lucru care ajută procesul de îmbătrânire este acela de a te afla în jurul altor oameni și de a socializa, ceea ce ne cere să ne investim energia și creativitatea.
Sociologul François de Singly consideră că este important să avem proiecte personale, activități care exprimă diferite aspecte ale caracterului nostru – artistic, sportiv, umanitar sau social. Există nenumărate posibilități și o singură condiție – proiectul trebuie să implice un element de competiție, dar nu trebuie să fim copleșiți de acesta.
Creati legături puternice, transmiteți altora ceea ce ați învățat în viață, aveți grijă de cei care au mai puțin decât voi – toate acestea sunt modalități prin care vă puteți menține puternici. Nu e garantat că veți rămâne tânăr dar cel puțin vă veți simți vii.
Sursa: https://www.psychologies.co.uk/news/how-to-embrace-growing-older.html
Credit fotografie: <a href=”http://www.freepik.com”>Designed by Pressfoto / Freepik</a>