Ura şi iubirea vin din acelaşi loc

Fie că suntem conștienți sau nu, toți iubim și urâm lucruri diferite. Este o funcție umană comună. Ca oameni avem tendința de a fi foarte pasionați atât de lucrurile pe care le iubim cât și de lucrurile pe care le urâm. Acești doi termeni (dragoste și ură), sunt două emoții extreme și trebuie să recunoaștem că investim mult – din noi – cu ambele (da, lucrurile neplăcute pot fi mari consumatoare de timp și energie.

Merriam-Webster definește cuvântul „dragoste” ca fiind „o afecțiune puternică pentru altul, care decurge din rudenie sau din legături personale”, iar cuvântul „ură” este „o ostilitate și aversiune intensă, de obicei derivate din frică, furie sau sentiment de rănire”. Ambele sunt foarte adevărate și exacte.

Acum știm cu toții că dragostea provine dintr-un loc al adorării cuiva sau a ceva; când ne place de cineva atât de mult încât am fi în stare să facem orice pentru a-l proteja. S-ar putea să-l iubești atât de mult pe celălalt/câine/mâncare/pe sine, încât să fiți pregătiți să faceți ceva pentru a vă menține în siguranță. Iar asta este în regulă, este frumos. Ca ființe umane avem abilitatea de a fi atât de devotați pentru ceva și asta din cauza sentimentului de fericire și de împlinire pe care îl primim înapoi, iar acesta este unul dintre factorii care ne pun în mişcare și ne fac să trăim.

Cu toate acestea, alții cred că ura provine dintr-un loc diferit. Ura este tot ceea ce este neînregulă în această lume, singurul combustibil pentru focul mare de nedreptate sau resentimente. Oamenii care sunt plini de ură sunt triști; ca o persoană care încearcă să vadă și partea strălucitoare, oamenii care par a fi capabili doar să urască sunt demni de milă. Facem lucruri adesea, mânați de ură, care nu au niciun sens sau par complet iraționale.

Când te gândești la asta, ura, este doar o rudă „bătută emoțional”

Sursa: http://affinitymagazine.us/2017/02/13/how-hate-comes-from-the-same-place-as-love/

Atunci Amnon a urât-o foarte mult, căci ura pe care i-o purta era mai mare decât iubirea cu care o iubise (Biblia, 2 Samuel, 13:15).

Familiaritatea este rădăcina celor mai apropiate prietenii precum și a celor mai intense uri – Antoine Rivarol

Multe mărturii, precum și operele fictive, descriu situații în care oamenii se simt urâți de persoana pe care o iubesc. Aceasta ar putea părea inițial a fi o contradicție. Cum poate cineva să iubească și să urască aceeași persoană în același timp? O discuție a acestei probleme necesită o distincție între coerența logică și compatibilitatea psihologică. Urându-l pe cel pe care îl iubiți poate fi o experiență consistentă, dar ridică dificultăți în ceea ce privește compatibilitatea sa psihologică.

Dragostea și ura sunt adesea descrise ca fiind diametral opuse; în acest caz este imposibil să vorbim despre ura pe care i-o purtăm celui pe care îl iubim fără să ne angajăm într-o contradicție logică. Două argumente majore pot fi invocate împotriva acestei descrieri. În primul rând, dragostea este mai extinsă în scop decât ura, deoarece se referă la mai multe trăsături ale obiectului. Astfel, urând obiectul, poate considerat a fi ceva rău, pe când în dragostea romantică, obiectul este perceput a fi atât bun cât și atractiv. În al doilea rând, există multe varietăți ale fiecărei emoții (și există mai multe tipuri de iubire decât de ură) și fiecare tip nu poate fi exact opusul tuturor celorlalte tipuri de altă emoție.

Dragostea și ura sunt experiențe distincte, mai degrabă decât opuse: ele sunt similare în anumite aspecte și diferite în altele. În lumina naturii complexe a iubirii și a urii, este plauzibil ca atunci când oamenii descriu relația lor, ca o relație de dragoste-ură, ei să se refere la caracteristicile diferite ale fiecărei experiențe.

Dificultatea care apare ca urmare a simțirii urii și a iubirii față de cei dragi, nu doar în același timp, dar și pe o perioadă îndelungată, este dificultatea de a face față disonanței profund emoționale. Deși prezența unor emoții mixte nu este neapărat încurcată, prezența unor emoții diferite, care sunt profunde și cuprinzătoare, precum dragostea și ura, față de aceeași persoană, pare a fi incompatibilă psihologic.

Oamenii descriu relația lor ca fiind iubire-ură atunci când circumstanțele sunt de așa natură, încât focalizarea atenției se schimbă în condiții diferite; prin urmare, schimbarea atitudinilor emoționale. Când iubitul își concentrează atenția asupra înțelepciunii partenerei sale, o iubește foarte mult. Când se gândește la umilința pe care ea i-o aduce, îi urăște curajul. Astfel, oamenii pot spune: „te urăsc, apoi te iubesc… Apoi te urăsc și pe urmă te iubesc și mai mult (Celine Dion); ” Uneori te iubesc, alteori te urăsc, dar când te urăsc este pentru ca te iubesc”(Nat King Cole). Astfel de cazuri pot fi explicate în lumina faptului ca experiențele emoționale sunt dinamice, iar circumstanțele externe și persoanele diferite pot schimba adesea atitudinea noastră emoțională față de aceeași persoană.

Dragostea poate deveni un teren fertil pentru apariția urii. Când intensitatea și intimitatea iubirii devin acre, ura poate fi generată. În aceste condiții, ura servește ca un canal de comunicare atunci când alte căi sunt blocate și funcționează pentru a păstra apropierea puternică a relației, în care, atât conexiunea, cât și separarea sunt imposibile. Luați în considerare următoarea mărturie a unui om condamnat pentru uciderea soției sale (citat în cartea „În numele iubirii”): „Nu ucizi întotdeauna o femeie sau simți gelozie pentru o femeie sau strigi la o femeie pentru că o urăști. Nu. Pentru că o iubești, asta este dragoste” . Fără îndoială, dragostea poate fi extrem de periculoasă și oamenii au săvârșit cele mai groaznice crime în numele iubirii (și al religiei).

Afirmația că dragostea și ura există simultan, este un caz mai dificil de explicat; aici trebuie să înțelegem cum pot fi direcționate două atitudini divergente la aceeași persoană în același timp. O femeie poate spune că își iubește foarte mult partenerul, în general, dar îl urăște pentru că este lipsit de onestitate. În consecință, oamenii spun ceva de genul: „Te iubesc și te urăsc în același timp”. În această atitudine, evaluările profunde și negativ profunde sunt îndreptate spre diferite aspecte ale persoanei. În același sens, o persoană necasatorită, aflată într-o relație extramarital ăștia ar putea să iubească profund o persoană căsătorită, iar în același timp să-l urască pentru că el/ea preferă să mențină legătură cu soțul soția. De asemenea, putem urî pe cineva pentru că îl iubim și nu suntem în stare să ne eliberăm de iubirea noastră pentru el/ea sau, pentru că această dragoste nu este reciprocă.

Este interesant de observat că dorința noastră de exclusivitate apare în dragostea romantică, dar nu și în ură. Dimpotrivă, în ură vrem să vedem atitudinea negativă împărtășită de alții. Pare natural ca vrem să împărtășim averea noastră negativă cu alții în timp ce dorim să păstrăm partea pozitivă doar pentru noi. În emoțiile pozitive, atunci când suntem fericiți, suntem mai deschiși să fim atenți la ceilalți oameni, dar noi păzim mai mult sursa fericirii noastre.

Pentru a rezuma: a-i urî pe cei pe care ii iubim este posibil din punct de vedere logic, deoarece nu implică neapărat o contradicție. Acest fenomen, totuși, implică o disonanță emoțională profundă, care la rândul său reduce numărul exemplelor de astfel de cazuri.

Sursa: https://www.psychologytoday.com/blog/in-the-name-love/200804/hating-the-one-you-love-i-hate-you-i-love-you

Credit fotografie: <a href=”http://www.freepik.com”>Designed by Freepik</a>