Cum ne afectează poluarea şi care sunt agenţii poluanţi!

Vorbeam într-un articol anterior despre faptul că indiferent cât de lungă și confuză este lista simptomelor pe care le prezintă o persoană, de la oboseala cronică până la infertilitate și probleme mentale, sunt convinsă că există doar două probleme: substanțele poluante și paraziții.

Agenţii poluanţi sunt toate lucrurile moarte ce ne înconjoară şi nu ar trebui să intre în organism, deoarce îi afectează funcţionarea. Atâta vreme cât nu pătrund în ţesuturi, amestecarea lor nu se produce, la fel ca în cazul ochelarilor de plastic sau al hainelor. Dacă poluanţii reuşesc să intre, organismul trebuie să lupte pentru a-i îndepărta.

Poluanţii pot invada corpul prin aerul respirat, prin mâncărurile şi băuturile consumate, ca şi prin produsele pe care le purtaţi pe piele.

Cea mai mare tragedie este să nu identificaţi un poluant atunci când vă face rău.

Două persoane diferite pot folosi aceeaşi cremă de faţă. Pielea uneia dintre ele reacţionează sub forma unei iritaţii, dar nu şi pielea celeilalte persoane. Parsoana căreia nu i s-a întâmplat nimic presupune că produsul nu este dăunător. O presupunere mai corectă ar fi că produsul este într-o oarecare măsura toxic, fapt dovedit de efectul dăunător pe care l-a provocat; unele persoane au scăpat de acel efect numai pentru că au avut un sistem imunitar mai puternic.

Poluarea cu solvenţi

Solvenţii sunt compuşi dizolvanţi. Apa este un solvent folositor, dătător de viaţă. Dintre alţi solvenţi, cei mai mulţi dizolvă grăsimile şi sunt periculoşi, deoarece grăsimile formează peretele membranei din jurul fiecărei celule a organismului, în special din jurul neuronilor.

Solventul cel mai dăunător este benzenul, care atacă timusul, distruge sistemul imunitar şi, adesea provoacă SIDA, apoi îl urmează propanolul care atacă ficatul şi cauzează cancer În orice organ intern. Alţi vinovaţi principali pentru poluarea organismului sunt xilenul, toluenul, metanolul, metilen-clorura şi tricloretanul.

Poluarea cu metale

Cuprul din carne şi legume este esenţial pentru alimentaţie, dar cuprul anorganic, precum cel din care este produs un ceainic sau cel dintr-o plombă dentară, este cancerigen. Din nefericire, metalele în formă anorganică sunt cele care pătrund din mediul înconjurător. Pe piele avem bijuterii din metal, mâncăm pâine coaptă în tăvi din metal şi bem apă adusă prin ţevi metalice.

O altă ameninţare evidentă vine din partea plombelor dentare. Plombele dentare cu amalgam de mercur nu sunt sigure, iar uneori mercurul este poluat cu taliu, care este chiar mai toxic decât mercurul.

Aurul şi argintul par a avea efecte dăunătoare mai scăzute, dar nimeni n-ar trebui să aibă în organism metale în stare pură.

Printre alte metale toxice se pot aminti plumbul şi cadmiul, nichelul şi cromul din lucrările dentare şi produsele cosmetice, precum şi aluminiul din cutiile în care se îmbuteliază băuturile şi se păstrează produse alimentare, ca şi din vasele de gătit.

Micotoxinele

Mucegaiurile produc câteva dintre cele mai toxice substanţe cunoscute, numite micotoxine. Un mic fruct sau o legumă stricată poate polua o mare cantitate de suc, gem sau alt produs. Aceste micotoxine trebuie distruse de ficat. Deoarece sunt puternic otrăvitoare, o cantitate mică din ele poate să incapaciteze ficatul timp de zile întregi.

Aflatoxina este produsă de mucegaiuri ce cresc pe o varietate destul de mare de plante. Ar fi bine sa consumaţi doar lămâi în perfectă stare şi să nu beţi niciodată sucuri de fructe procesate. Din miile de fructe care ajung în sucurile de fructe pe care le beţi, unul în mod sigur este infestat cu mucegai, iar acest fapt este resimţit de ficat.

O doză mare de vitamina C ajută la refacerea rapidă a ficatului şi contribuie, în acelaşi timp, la eliminarea aflatoxinei inainte de a fi înghiţită, chiar în containerul de alimente. Deci, ţineţi la îndemână un vas de plastic cu praf de vitamina C şi presăraţi vitamina pe alimente, aşa cum faceţi cu sarea.

Toxinele fizice

Pentru organismul uman, respiraţia într-un mediu plin de praf este dăunătoare, astfel încât eliminarea se face prin strănut, tuse, scuipat. Închipuiţi-vă că respiraţi într-un mediu ce conţine particule de sticlă. Ele pătrund în plămâni în mii de locuri şi tusea nu le mai poate elimina. Particulele vor începe sa circule.

Organismul pacienţilor cu tumori solide conţine fibre de sticlă sau azbest.

Azbestul este un alt compus cu granule minuscule, la fel de ascuţite precum cele de sticlă, ce se mişca prin organism ca nişte mici peşti-spadă, înţepând celulele până când, în final, se adună într-un chist.

Toxinele chimice

Clorofluorurile de carbon (CFC) cunoscute sub denumirea comercială „freon”, intră în compoziţia agentului frigorific din instalaţiile de aer condiţionat şi din bobinele frigiderelor. Tuturor bolnavilor de cancer li s-a găsit CFC în organele afectate!

Arsenicul este folosit la producerea pesticidelor. De ce trebuie să fim otrăviţi o dată cu gândacii de bucătărie? Pentru că nu vedem cum se întâmplă, la fel cum nu vedem fibrele de sticlă plutind prin aer?

Policlorurile de bifenil (PFB), compuşi uleioşi cu proprietăţi electrice minunat folosite, au fost utilizaţi la început în industria de fabricare a transformatoarelor electrice. S-a renunţat la folosirea lor, dar acum sunt detectate în majoritatea săpunurilor şi în cei mai mulţi detergenţi comerciali!

Formaldehida este folosită la curăţarea materialelor spongioase. Mobila de plastic, pernele şi saltelele mai eliberează formaldehida chiar şi după 2 ani de la fabricarea lor.

Fiecare preparat casnic de curăţat are, probabil, pe etichetă un avertisment privitor la toxicitate. Orice fluid folosit de automobilul dvs. este toxic.

Orice pesticid, erbicid şi fertilizator pe care îl folosiţi în grădina este, probabil toxic. Orice vopsea, lac, ceară, lubrifiant, decolorant şi detergent vă va duce la spital, chiar dacă ingeraţi o cantitate mică.

Fragmente preluate din cartea Vindecarea tuturor bolilor – Hulda Regehr Clark