Puterea gândurilor tale

Baseball-ul este 90 la sută mental. Cealaltă jumătate este fizică. – Yogi Berra

Țintirea gândurilor – sau ceea ce oamenii de știință numesc pompos „intenție” și „intenționalitate” – pare să producă o energie suficient de puternică pentru a modifica realitatea fizică . Un simplu gând pare sa aibă puterea sa ne schimbe lumea.

Oare ar trebui sa fim atenți la fiecare gând al nostru, în fiecare clipă? Oare viziunea unui pesimist despre lume ar putea să fie o profeție care să se împlinească? Oare toate aceste gânduri negative – tot dialogul acela interior continuu, de judecată și de critici – să aibă vreun efect și în afara capului nostru?

Există oare condiții care să ne îmbunătățească șansele de a obține efecte mai bune cu gândurile noastre? Oare un gând funcționează în orice moment, sau trebuie să ai dispoziția necesară și tu, și ținta și tot universul? Dacă totul afectează totul în fiecare clipă, oare asta nu contracarează și nu anulează, de fapt, orice efect?

S-a produs un volum enorm de literatură despre puterea gândului. Intenția a devenit cel mai recent concept la modă în mișcarea new-age.

Toate progresele în știință sunt eretice într-o oarecare măsură; fiecare nouă descoperire importantă, neagă parțial, dacă nu complet, punctele de vedere predominante în prezent. A fi un adevărat explorator în domeniul științei – urmând impulsul judicios al purei investigații științifice – înseamnă să nu îți fie teamă să propui ceva inimaginabil și să dovedești prietenilor, colegilor și paradigmelor științifice că nu au dreptate. În limbajul precaut și neutru al datelor experimentale și al ecuațiilor matmatice se află ascunse nici mai mult, nici mai puțin decât trăsăturile unei lumi noi, care încet și cu migală, capătă formă și pentru noi, ceilalți, experiment după experiment.

Teoriile cuantice elaborate de Bohr si Heisenberg, precum și o serie de alte teorii au scuturat dn temelii perspectiva newtoniană asupra materiei ca fiind o structură discretă și autoconținută. Aceste teorii susțineau ca materia, la nivelul ei cel mai fundamental, nu poate fi divizată în unități care să existe independent – și de fapt, ea nici nu poate fi descrisă complet. Lucrurile nu au niciun sens în stare de izolare; ele au sens doar într-o rețea de inter-relaționări dinamice.

Pionerii științei cuantice au descoperit și capacitatea uimitoare a particulelor cuantice de a se influența unele pe altele, în ciuda absenței oricărui lucru obișnuit care, zic fizicienii, răspunde de procesele de influențare – cum ar fi un schimb de forțe care să se producă la o viteză finită.

Efectul observatorului în experimentele cuantice scoate la lumină o altă noțiune eretică: aceea că într-un fel, conștiința vie este în centrul acestui proces de transformare a lumii cuantice neconstruite în ceva care să semene cu realitatea de zi cu zi. Ideea este nu numai că observatorul face ca ceea ce este observat să ia ființă, ci și ca nimic din univers nu există ca „lucru” efectiv, independent de percepția noastră asupra sa.

La nivel cuantic, realitatea seamănă cu un jeleu neînchegat. Implicația este că observarea – care este tocmai implicarea conștiinței – este ceea ce face ca jeleul să se lege.

Implicația este că realitatea nu este ceva fix, ci este fluidă sau mutabilă – și, ca urmare, ceva care poate fi influențat.

Ultimele studii despre efectul minții asupra materiei sugerează că intenția are efecte variabile, care depind de starea gazdei și de momentul și locul în care își are originea. Intenția a fost deja utilizată în multe cercuri, pentru a vindeca boli, a modifica procese fizice și a influența evenimente. Ea nu este un dar special ci o aptitudine învățată, deja predată. Deja folosim intenția în multe aspecte ale vieții noastre de zi cu zi.

Fragmente preluate din cartea Experimentul Intenție  scrisă  de Lynne McTaggart.

Puteți intra pe www.theintentionexperiment.com, unde veți putea participa benevol la o serie de experimente pe această temă. (momentan pagina se afla în „reparații”, să sperăm că o vor rezolva repede).